Posesorul unei limuzine de lux in valoare de 100.000 de euro recunoaste: “nu prea mai exista paine“
Dupa esecul nationalei la Mondialul sud-african, presedintele Federatiei Franceze de Fotbal, Jean Pierre-Escalettes, a demisionat. “Nu mai puteam suporta rusinea de a fi oferit Frantei aceasta imagine, cand intreaga mea viata de conducator am luptat sa-i ofer o alta imagine”
L`Equipe dezvaluise tensiunea din cadrul lotului si injuraturile adresate de Anelka selectionerului Domenech. Jucatorii au refuzat sa se mai antreneze in semn de protest fata de excluderea atacantului de la Chelsea, iar Evra a sarit la gatul preparatorului fizic. In final, Franta a terminat ultima intr-o grupa cu Africa de Sud, Mexic si Uruguay. Era, evident, o rusine! Greu de indurat pentru un francez cu demnitatea si onoarea lui Escalettes.
De 14 ani, Dragomir e parintele unui fenomen care-a capatat in timp chipul si asemanarea lui. Tolanit in fotoliul de piele si cu picioarele intinse pe masa, seful Ligii anunta ca “postul asta e pentru mine ca aerul si apa! e viata mea!”
Iar cand reporterii Gazetei il intreaba unde se vede peste 10 ani, raspunde nedumerit: “La fel ca acum. Voi sînteţi nebuni?” Intre timp va continua sa “munceasca ca [sic!] un animal” pentru un salariu pe care se vede nevoit sa-l stranga 7 luni ca sa-si poata cumpara un Lexus de o suta de mii de euro.
Asta n-ar fi deranjat atat de tare. Altceva doare. Nonsalanta cu care Dragomir recunoaste din jiltul sau ca “lumea vrea pîine şi circ. Cum pîine nu prea mai există în România la ora asta, circul ne mai rămîne. Toate scandalurile televizate au crescut preţul partidelor din Liga I” . Naturaletea stimei de sine, cultul personalitatii. “Mi-am jucat bine rolul: am crescut şi audienţa televiziunilor, am ridicat şi cota campionatului. Sincer, cred că eu am meritul pentru 20-30 la sută din suma încasată din televizări, pentru strategia pe care am avut-o în toţi anii ăştia!” Acum te-ai lamurit. Toata mocirla asta nu era decat o campanie de PR atent orchestrata.
Te resemnezi. Si-ncepe sa-ti incolteasca in minte intrebarea “De ce ne-am pus, oameni buni, casa in Romania?”
