“Mi-a fost rusine sa ma uit la TV la aceasta disputa dintre Becali si Porumboiu” zice, usor incomodat de subiect, Emeric Ienei. Apoi, cu demnitatea si eleganta unui veteran al fotbalului romanesc de altadata, rezuma scurt: “A fost o discutie total necivilizata”.
Noua nu ne-a fost rusine, Nea Imi. Noua ne-a fost scarba. Ne-a luat cu greata ascultand acea “discutie total necivilizata”. Si ne-a durut mai tare cand am aflat ca, intr-o Romanie un sfert amputata de criza si pe jumatate inecata de Dumnezeu, exista unii care sparg plictisiti, la un poker, un sfert de milion de euro.
Figuri de referinta ale societatii si ale vremurilor pe care le induram. Personaje pe care Caragiale insusi nu si le-ar fi putut inchipui. Ori pe care s-ar fi chinuit sa le schiteze. Aceiasi oameni pentru care un costum de 120 de euro inseamna ca esti o zdreanta. Un “vai de mama ta”. Un neicanimeni. Daca n-ai butoni de `jdemii de euro esti un parlit si n-ai ce discuta cu ei. Ei – cei din lumea buna, cei care-si dau neaparat cu Chanel cand isi viziteaza, fara grija zilei de maine, oile.
Asa ca ma intreb, Nea Imi, mai ales acum ca te stiu “la jumatatea drumului”. Unde vii? Printre ei vrei sa traiesti? Stiu, Steaua e acolo, in suflet. Dar Steaua aia a murit, mai e doar amintire.
Chiar tu ai spus-o, Nea Imi! “Ne cam indepartam de civilizatie, in loc sa ne apropiem” Ce sa cauti la Bucuresti? De ce sa-ti intrerupi odihna si zilele linistite cand oradenii iti spun “Servus” iar tu le raspunzi inclinand usor capul? Nu mai bine sa-ti citesti linistit ziarul in cafeneaua aia din Oradea? Ce ai tu in comun cu lumea lor?
Nea Imi, intoarce-te! Acasa. La Oradea.
Orice cioban trebuie să-şi aibă boierul său… Dă-i şansa asta şi lui Becali, lasă-l pe nea Imi să fie boier printre Miticii din Bucureşti şi, cine ştie, cu un strop de Piţurcă în plus, poate ne întoarcem şi noi acolo unde ne e locul…