Toti borfasii

Ipostaza de mama a iedului, pozitie in care s-au asezat constiincios toate echipele romanesti din Europa League, nu e de natura a te surprinde. Asta daca esti fericitul posesor al unor simturi fine, calitati care activeaza automat un sistem intuitiv de analiza profunda a manevrelor infecte din fotbalul(?) mioritic.

Fenomen particularizat care, intre noi fie vorba, de fiecare data cand iese in lume, se intoarce fara exceptie violat cu bestialitate de consecintele firesti, reale, ale normalitatii.

Indoctrinate de un sistem defect masele ar fi tentate sa arunce cu noroi in aparente, fara ca macar sa accepte ca boala e mult mai adanc inradacinata.

Pe fondul repulsiei si a scarbei fata de un fenomen aflat intr-o stare evidenta de putrefactie, consumatorul de rand prefera sa scuipe deasupra, decat sa rascoleasca dejectia. Pentru ca a fost deprins de mediu sa judece efectul. Nu cauza.

Imaginea de care toti s-au dezis, corabia pe care majoritatea a parasit-o, e reflectia fidela a unei realitati scarboase  care a golit -pe buna dreptate-  stadioanele(?) de viata.

Fotbalul romanesc de azi. Imaginea unei adolescente fara mama, dar care se bucura de existenta unui numar nelimitat de tati adoptivi. Senzatie a unei prostituate romance trimisa in occident pentru profit. Situatie pe care consiliul tatilor  o blameaza,  renegandu-si propria fiica Pledeaza nevinovati in fata opiniei publice(?) cand ei insisi sunt pestii care-si fac fiica posta zi de zi, trimitand-o fara ezitare in turneu pe piata interna.